Responsabilitate socială

Deşi tot mai absentă şi tăcută pe acest blog de ceva vreme încoace, nu aveam cum să nu accept invitaţia de a face un bilanţ al responsabilităţii sociale.
Aşa că să-i dăm drumul :)
Care sunt primele 3 companii pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate si de ce?
Am avut ocazia să descopăr foarte multe companii care au ales să susţină proiectul, fără a căuta în mod deosebit reclamă vădită şi atenţie deosebită, ci au vrut să fie alături de proiect, pentru că au crezut în miza acestui proiect de curatenie! şi importanţa lui pentru societate.
In ce masura marile companii au raspuns asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Încerc să dau un răspuns obiectiv la această întrebare, fără a fi în vreun fel influenţată de experienţa proiectului meu cu unele companii. Sunt convinsă că multe companii au tot mai multe de învăţat de la acele companii care se implică în societate şi o fac responsabil. Şi mai cred că tot mai multe companii ar trebui să facă diferenţa dintre a face acţiuni care să dea bine, de amorul PR-ului şi acţiuni cu impact în societate, acţiuni care aduc valoare cu adevărat. La acest capitol mai avem de muncit.
Ce asteptari ai de la companii in privinta

Read More

Pusa Darie: “In vacante plecam la bunici, cu trenul, iar in tren cantam pentru oameni!”

Cum a fost copilaria Pusei Darie?

Imi placeau vacantele, nu suportam scoala! Atunci cand veneau vacantele plecam la bunici, cu trenul, iar in tren cantam pentru oameni. Aveam repertoriu de muzica usoara si populara. Ma ridicam frumusel spre disperarea matuselor si colindam trenul. Deschideam usa la compartiment si ziceam: “Buna seara, nu va suparati vreti sa va cant?” Cand ziceau oamenii “da, ma fetita”, apoi cantam cu raspundere, de rasuna tot vagonul. Aveam sapte, opt ani, dar primeam bani pentru asta. La muzica usoara aveam “Dan Spataru – Maicuta, iti multumesc” si Pompilia Stoian – “Prieten drag”, iar la muzica populara aveam “Mi-am facut bundita noua” -Angela Moldovan, cu miscare scenica cu tot, sa nu crezi ca stateam intepenita.

Read More

Ronnie e pe cal

Am dat drumu la televizor. Stiam ca astazi este meciul dintre O'Sullivan si Murphy. Sunt, ce-i drept, un fan foarte mare al lui O'Sullivan si incerc sa nu pierd niciun meci pe care il joaca. In ultimul timp trebuie sa recunosc ca am fost destul de dezamagita, pentru ca acest om nu are adversar. Nu are cu cine sa joace. E mult prea bun si inevitabil castiga un meci inca de dinaintea disputarii lui. Singurul meci care m-a impresionat cat de cat a fost cel cu Perry pe care l-a castigat la mustata, iar Perry ar fi facut surpriza campionatului daca ar fi reusit sa il elimine pe O'Sullivan. Trebuie sa recunosc totusi ca m-am gandit ca O'Sullivan este constient ca nu are adversar, iar pentru frumusetea meciului s-a lasat condus de adversar ca la finalul meciului sa revina spectaculos si sa castige, lasandu-si adversarul cu gura cascata.

Mai nou urmaresc cum joaca O'Sullivan si cat de maiestuos este. Felul in care isi gandeste jocul cu trei mutari in avans mi se pare incredibil. Sau cum isi duce bila alba fix acolo unde are nevoie.

Recunosc, mi-ar placea si eu sa am aceasta indemanare. Ma multumesc totusi ca am indemanare atunci cand vine vorba despre hartiile pe care trebuie sa le fac in fiecare saptamana la firma de servicii salarizare la care lucrez.

Read More

Cum am murit înecată din cauza lupului

Probabil aţi auzit de băiatul care păzea oilea. Cel care se plictisea cumplit, şi a vrut să atragă atentia celorlalti. Cum? Urlând “VINE LUPUL!” ….Normal că restul oamenilor s-au panicat, au camuflat oile şi au ascuns băiatul. Însă lupul n-a venit. Đupă nu mult timp, băiatul a început iar să ţipe “VINE LUPU’, VINE LUPU’ !” dar lumea nu l-a mai crezut. Şi oile au murit ucise de lup.

Şi mă gândeam la cum am murit în mare ..La cum am strigat de două ori în glumă că mă înec, şi la cum a treia oară nu m-aţi mai crezut, la cum treia oară am murit în mare.

Read More